În acest episod, explorăm adicția dincolo de clișee și moralizare. Vorbim despre mecanismele psihice și neurobiologice care fac ca anumite comportamente să devină compulsive, greu de oprit, chiar și atunci când înțelegi rațional consecințele.

Analizăm cum sistemul limbic poate prelua controlul asupra cortexului prefrontal în momente de stres, vulnerabilitate sau tensiune emoțională. Discutăm despre dopamină, anticipare, impuls și despre cum creierul învață să repete un comportament care aduce alinare pe termen scurt, dar costuri mari pe termen lung.

Vorbind cu onestitate despre rușine, autocritică și conflictele interioare care se activează în jurul comportamentelor adictive; episodul arată de ce simplul „știu că nu e bine” nu este suficient pentru a opri impulsul. De multe ori, adicția devine un mod de reglare afectivă - o strategie de supraviețuire, nu un defect de caracter.

Materialul arată cum se produce dezalinierea dintre intenție și acțiune, cum se repetă ciclul impuls - ușurare - vinovăție, și de ce recuperarea începe cu înțelegerea procesului intern, nu cu forța sau cu rușinarea sinelui.

Pentru mai multe resurse despre psihic, adicții și mecanisme de reglare emoțională, vizitați:

https://www.drvalentinradoi.com/resurse-educaționale-1

În acest episod, privim adicția dintr-un unghi diferit - unul care depășește ideile de voință, moralitate sau „slăbiciune”. Explorăm ce se întâmplă de fapt în mintea și corpul unei persoane atunci când apare compulsia, ciclul căutării dopaminei și senzația că „nu mai ești tu la volan”.

Vorbim despre felul în care frica, rușinea și autocritica nu fac decât să întărească mecanismul adictiv, în timp ce înțelegerea procesului interior deschide primul spațiu real de schimbare. Analizăm capcana neurobiologică a dopaminei, modul în care creierul învață și repetă automatismul, dar și ce declanșează lupta interioară dintre ceea ce știi că îți face rău și impulsul care pare imposibil de oprit.

Prin exemplele discutate în episod, urmărim cum stresul, singurătatea, traumele emoționale și strategiile timpurii de reglare afectivă pot transforma substanța sau comportamentul într-un refugiu temporar, care devine însă tot mai scump pentru psihic. Vedem și cum, în timp, adicția începe să fie întreținută nu doar de plăcere, ci mai ales de nevoia de alinare și de evitarea unor stări greu de tolerat.

Acest material transmite un mesaj important: recuperarea nu începe cu forța sau cu „strângerea din dinți”, ci cu o înțelegere profundă a propriilor reacții. Primul pas nu este voința - este clarificarea a ceea ce se întâmplă în tine. Această înțelegere poate reconfigura felul în care creierul răspunde la impulsuri, deschizând drumul către schimbări reale și sustenabile.

Pentru varianta scrisă și alte materiale despre psihic, adicție și reglare emoțională, vizitați site-ul meu:
https://www.drvalentinradoi.com/resurse-educaționale-1

În acest episod, explorăm domeniul fascinant al epigeneticii pentru a înțelege rădăcinile Tulburării de Personalitate Borderline (BPD). Investigăm modul în care experiențele de viață pot lăsa o amprentă biologică asupra genelor noastre, modelând intensitatea emoțională și instabilitatea specifice acestei condiții.Pentru varianta scrisă integrală a acestui material, precum și pentru un video youtube pe această temă, vizitați site-ul meu: https://www.drvalentinradoi.com/resurse-educaionale-1Aprofundăm știința din spatele BPD, explicând conceptul de epigenetică – stratul de instrucțiuni care dictează ADN-ului nostru cum să funcționeze. Vom discuta cum experiențele timpurii de viață, precum trauma sau stresul, pot crea "marcaje epigenetice" care modifică expresia genelor. Aceste schimbări pot afecta dezvoltarea circuitelor cerebrale responsabile de reglarea emoțională și de răspunsul la stres, predispunând o persoană la reacțiile emoționale intense observate în BPD.Prin povestea "Anei", vom ilustra cum acești factori epigenetici se pot manifesta în viața reală. Vom vedea cum mediul în care a crescut i-ar fi putut influența activitatea anumitor gene legate de sensibilitatea la amenințări, modelându-i relațiile, percepția de sine și universul emoțional mulți ani mai târziu. Călătoria Anei subliniază faptul că experiențele noastre din trecut pot avea un impact biologic, palpabil.Această conversație transmite un mesaj puternic și plin de speranță: genele tale nu îți sunt destin. Marcajele epigenetice nu sunt neapărat permanente. Deși istoria ta îți poate influența biologia, înțelegerea acestor mecanisme ne oferă putere. Prin terapie, alegeri sănătoase în stilul de viață și construirea unor relații sigure, putem potențial să ne influențăm în bine expresia genelor, învățând să lucrăm cu predispozițiile noastre pentru a construi o viață plină de stabilitate, reziliență și împlinire.