検索キーワード： カリブ海・ラテンアメリカ

In his novels and short stories, Gabriel García Márquez has transformed the particulars of his own life and the lives of his fellow Colombians into wondrous fiction. While telling the story of the sloppily dressed, skinny young man who rose from obscurity as a provincial journalist to international fame as the progenitor of a new literature, Gerald Martin also considers the tensions in García Márquez's life between celebrity and the personal quest for literary quality, between politics and writing, and between the seductions of power, solitude, and love.

人魚の「ひいさま」は、姉たちのように、１５歳になると海から出て人間の世界に行けるようになるのを愉しみにしていた。ある嵐の夜、難破した船にいた若い王子に恋をしてしまいう。人間になるために尻尾を

Una mujer hermosa e ingenua que roba con destreza a altos ejecutivos, un pintor habitado por fuerzas misteriosas y un sacerdote que se enfrenta a un caso de posesión demoníaca en La Candelaria, historias que se tejen en torno a la de Campo Elías, héroe de la guerra de Vietnam, quien inicia su particular descenso a los infiernos obsesionado por la dualidad entre el bien y el mal, entre Jekyll y Hyde, y se convertirá en un ángel exterminador.

【小学館の名作文芸朗読】カイという少年とゲルダという少女はとても仲良し。ある時、悪魔の作った魔法の鏡のかけらがカイの目と心臓に刺さると、彼の性格は一変する。

Remembrance of Things Past is one of the monuments of 20th century literature. Within a Budding Grove is the second of seven volumes. The young narrator, experiencing his youthful sexuality, falls under the spell of a group of adolescent girls, succumbs to the charms of the enchanting Gilberte, and visits a brothel where he meets Rachel. His impressions of life are also stimulated by the painter, Elstir, and his encounter with another girl, Albertine.

【小学館の名作文芸朗読】母親の葬式の日に、貧しい少女カレンは靴屋のおかみさんから赤い靴をもらう。

La trayectoria poética de José Lezama Lima se inicia muy pronto, cuando apenas cuenta veintisiete años. En 1937 publicó un extenso poema, que había compuesto años atrás, y que lleva por título Muerte de Narciso. Se trata de una composición de juventud. Sin embargo, en ella ya aparecen los rasgos que definirán su obra posterior y el enfrentamiento entre el mundo de la vida y las visiones interiores del poeta. Muerte de Narciso, en su particular universo, expresa y contiene su propuesta estética.

Romance de estreia de Oscar Nakasato e vencedor do prêmio Jabuti, Nihonjin — que significa "japonês" — é uma saga familiar contada a partir da vida de Hideo Inabata, um imigrante orgulhoso da própria nacionalidade que, como tantos conterrâneos, aporta no Brasil no início do século 20 para trabalhar nas lavouras de café do interior de São Paulo.

Through elegiac verse that honors her mother and tells of her own fraught childhood, Natasha Trethewey confronts the racial legacy of her native Deep South—where one of the first black regiments, The Louisiana Native Guards, was called into service during the Civil War.

An aging Buenos Aires judge retires to the family ranch in the Pampas to battle feral rabbits and reclaim the dignity of the gaucho life. A detective investigates a series of grisly murders—among his fellow sewer rats. An obscure Argentinian novelist journeys to Paris to face down the filmmaker who has been plagiarizing his work for years. Riffing on Borges and Kafka yet utterly and inimitably Bolaño, the stories of The Insufferable Gaucho are a testament to his mastery of the short form.

La Salud es un libro por Silvino Edward Díaz ("Edman"). Parte de un proyecto multidisciplinario del mismo nombre, que incluye un cortometraje y soundtrack, es una exploración íntima del ser, el amor, y el entorno. A través de canciones, poesía y cine, este proyecto traza una ruta por paisajes internos de pérdida y sanación, cruzando géneros para dar vida a una experiencia sensorial y reflexiva.

Antonio Cicero é um conciliador de aparentes contrários. Nos ensaios filosóficos, lança mão de um repertório erudito para pensar o mundo; já na poesia e na música, transita entre o sublime e o cotidiano, sem fazer distinção entre intelectual e popular. Em sua obra, clássico e contemporâneo convivem e se misturam no mesmo caldo, sem nunca destoar.

El siglo XX se fue y se llevó consigo ambiciones sentenciadas al olvido. José Emilio Pacheco escribió en el ocaso del milenio los poemas reunidos en Siglo pasado (Desenlace) (1999-2000). En ellos decantó el último aliento de un tiempo que vio materializar y derrumbarse, un mundo de aspiraciones que se extinguió con su inevitable carga de gloria y decepción.

En los poemas de José Emilio Pacheco, escribió Octavio Paz, se exalta la victoria de la naturaleza sobre la cultura y al exaltarla la transfigura, la convierte en palabra. Publicado en 2009, en La edad de las tinieblas José Emilio Pacheco culmina una extraordinaria aventura poética que comenzó cincuenta años atrás con Los elementos de la noche, y lo hace revitalizando una fértil tradición de la literatura mexicana del siglo XX: el poema en prosa.

Previo al enorme éxito internacional de sus libros, antes de que su nombre apareciera en el horizonte de lo que cierta crítica ahora llama “literatura mundial”, Roberto Bolaño perpetraba pequeños actos de subversión simbólica. Tras presenciar uno de éstos en la feria del libro de París en 2003, donde Bolaño pasaba como anónimo entre varios editores franceses, Oswaldo Zavala — autor de La guerra en las palabras — decidió hacer una exploración de la obra del autor chileno como un gran proyecto literario, donde lo “marginal” se oponía a la producción cultural “hegemónica”.

En los poemas de José Emilio Pacheco, escribió Octavio Paz, se exalta la victoria de la naturaleza sobre la cultura y al exaltarla la transfigura, la convierte en palabra. En Pompeya, en las ruinas que dejó el Vesubio, quedó en pie un muro con un poema inscrito: «Nada es eterno. / Brillan los soles y en el mar se hunden. / Arde la Luna y se desvanece más tarde. / La pasión de amor / Se termina también / Como la lluvia». Los versos se pierden como gotas de lluvia en el océano. Se olvidan los nombres de las ciudades en ruinas. «La dicha que hoy nos cubre / Tiene los días contados».

Considerată de mulți critici o satiră întunecată și o tragedie poetică, „Voința și norocul" marchează poate cel mai înalt prag al imaginației și al realismului lui Fuentes. În această nouă critică social-politică, aflăm povestea prieteniei dintre Iosua Nadal și Ierihon, care se întâlnesc în adolescență și încearcă să trăiască altfel decât ceilalți, dar aleg drumuri diferite pentru a-și îndeplini scopul.

Viața lui Dionisio Pinzón e guvernată de hazardul care-l aruncă ba în brațele sărăciei și disperării, ba într-ale abundenței și fericirii: din crainic al satului și muritor de foame, devine cocoșar de succes și jucător de cărți. Din târg în târg, îl însoțește, fără voia ei, La Caponera, frumoasa cântăreață, cu vocea și melodiile ei vrăjite. Sărbătorile și veselia satelor mexicane, libertatea și puterea magnetică a femeilor, dar și corupția și lăcomia, toate acestea se află în Cocoșul de aur.

Pornind de la mottoul tolstoian că „Toate familiile fericite seamănă una cu alta, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei", facem cunoștință rând pe rând cu personaje dintre cele mai pestrițe. O familie nu are nimic de împărțit în afară de singurătate, o mamă vorbește cu ucigașul propriei fiice, o pereche improbabilă își deapănă tinerețea, trei femei se întâlnesc la coșciugul tatălui lor. Toate aceste tablouri și multe altele sunt însoțite de corul mitic care apare între povestiri ca să tragă concluzii dintre cele mai neașteptate și mai crude.

DESPRE AUDIOBOOK Pedro Páramo este primul roman scris de Juan Rulfo (1955). De la apariția lui, felul în care s-a scris literatură în limba spaniolă s-a schimbat radical. Modul excepțional în care este dezvăluit sufletul mexican poate fi propriu oricărei alte culturi. Personajele sale, reale, ca și cum ar fi trăit în această lume, ne cer socoteală fără să aibă nevoie de o prezență concretă a autorului, în același timp trăind în lumi îndepărtate. Totul până când descoperim ceea ce n-am fi bănuit niciodată.