În istoria mântuirii există pagini pe care nu le citim ușor — pagini care nu liniștesc, ci tulbură, care nu oferă modele simple, ci întrebări adânci. Un astfel de text este capitolul 38 din Cartea Facerii: o istorisire care întrerupe brusc firul vieții lui Iosif și ne obligă să privim spre un alt personaj. Spre Iuda. Și, mai ales, spre o femeie aproape uitată.

O femeie văduvă, o femeie marginalizată, o femeie care, într-o lume nedreaptă, îndrăznește să ceară și să facă dreptate.

Tamar – cea care a cerut dreptate...

Hristos a înviat! — glasul femeilor răsună dintâi. Dintotdeauna, dintâi.

În lumina acestei mărturisiri, care străbate veacurile și adună întreaga credință a Bisericii, ne apropiem astăzi de chipurile unor femei care au înțeles Învierea nu ca pe o idee, ci ca pe o întâlnire. Sunt femeile mironosițe — cele care au rămas. Au rămas lângă Cruce, când lumea se clătina. Au rămas lângă mormânt, când tăcerea părea definitivă. Și au devenit cele dintâi martore ale unei bucurii pe care nimeni nu o mai îndrăznea să o aștepte.

Documentarul, semnat de colegul nostru Preotul Mircea TOMA, este o meditație despre fidelitate, despre prezență și despre credința care nu se clintește, chiar și atunci când totul pare pierdut — și care, în cele din urmă, primește prima vestea cea mai așteptată dintre toate.

O întâlnire cu o prezență discretă, dar fără de care nimic nu ar fi fost posibil: Miriam — sora lui Moise, profetesa care a vegheat, a însoțit și a cântat acolo unde cuvintele nu mai ajungeau.

Nu a purtat coroană. Nu i s-au ridicat monumente. Și totuși, glasul ei a răsunat deasupra apelor, iar picioarele ei au dansat acolo unde marea se despărțise. Poate că aceasta este taina Miriam: că uneori, cei care fac istoria posibilă nu sunt cei care o conduc — ci cei care veghează, în umbră, cu credință neabătută.

Colegul nostru Mircea Toma urmărește, alături de profesorii Madeea Axinciuc — specialist în limba ebraică și director al Programului de Master în Studii Religioase, Texte și Tradiții din București — și Alexandru Mihăilă, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București, parcursul unei voci care veghează, însoțește și se retrage, la capătul drumului, în tăcere.

Miriam – cea care a vegheat...

În paginile Vechiului Testament, unele personaje strălucesc, altele rămân în umbră. Nu pentru că ar fi mai puțin importante, ci pentru că povestea lor se spune altfel. Mai tăcut, mai adânc.

Leea este una dintre aceste prezențe. Nu este femeia iubită, nu este cea dorită, nu este cea pentru care s-au făcut planuri. Și totuși, este femeia pe care Dumnezeu o vede.

Într-o lume în care frumusețea, alegerea și iubirea par să decidă totul, povestea Leei răstoarnă ordinea. Ne arată că, uneori, nu cel ales de oameni duce mai departe istoria, ci cel pe care Dumnezeu îl alege în tăcere.

Un mini-documentar semnat de preotul Mircea Toma, realizat împreună cu profesorii Madeea Axinciuc, profesor de ebraică la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și Director al Programului de Master Studii Religioase. Texte și Tradiții din București și Alexandru Mihăilă, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București.

Povestea Leei: femeia neiubită, dar binecuvântată de Dumnezeu.

RAHELA — una dintre figurile cele mai sensibile și mai tulburătoare ale cărții Genezei. Iubită de patriarhul Iacov, ținută departe de bucuria maternității mai mult decât ar fi putut îndura orice inimă, Rahela rămâne în memoria Sfintei Scripturi ca un simbol al așteptării fără capăt, al dorului care mistuie și al speranței care nu moare, chiar și atunci când totul pare pierdut.

Documentarul, semnat de colegul nostru Preotul Mircea TOMA, îmbină narațiunea biblică cu tâlcuiri teologice și cu vocea invitaților noștri:

Madeea Axinciuc, profesor de limbă ebraică la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și director al Programului de Master în Studii Religioase, Texte și Tradiții din București și Alexandru Mihăilă, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul, a Universității din București.